Decembrie pe creste...

Seara de 11 decembrie,ne gaseste in drum spre
Fagarasii iubiti! Vom dormi ca de obicei la un
prieten,aproape de orasul omonim! Noaptea vine,trece
si in imediata apropiere a diminetii apare marea
dezamagire:maretul Munte este in nori! Este a treia
oara cand incercam sa ne apropiem de Balea si timpul
nu ne lasa! Dezamagiti,ne culcam la loc! Pe la 10 si
jumatate,chiar si prin draperia groasa, lumina trece
nestingherita si nu mai lasa loc de somn! Afara,mare
surpriza! Norii s-au mai spart,deci avem parte de o a
doua sansa! Infascam care de pe unde apuca
echipamentul,trantim gazdelor 2-3 cuvinte de
ramas-buin si da-i bice spre Balea Cascada! Zapada s-a
mai topit fata de saptamana trecuta,inaintarea se face
fara nici un fel de emotii! Sus la Balea se pare ca
norii s-au spart de-a binelea! Sunt furios la culme
ca ne-am lasat prada aparentelor si in loc sa ne
incercam norocul pana la capat,ne-am pus pe motait…
Cand sa ne luam rucsacii in spate,din fata masinii
apare un domn care ne intreaba prietenos: “Mergeti in
sus baieti?” Raspundem cu un “da’grabit care nu prea
mai lasa loc nici unui detaliu,insa continuarea ne
face sa ne mai gandim:” Pai fiti atenti,eu sunt
proprietarul de la Lac,vreau sa urc sus…Mai aveti
rabdare maxim jumate de ora si va duc pana la pilonul
3”. Jumatea de ora trece repede,timp in care
infulecam ceva si ajustam rucsacii. Curand avea sa
urcam intr-un Nissan adevarat! Bosu isi apride o
tigara,cupleaza sistemul 4x4,si suntem gata de drum!
Drumnul accidentat si usurinta cu care se descurca
masina ne lasa gura-casca! Pe drum ne sunt explicate
aneterioarele esuari,cat si cu ce munca s-au depasit
impasurile… Se vede stalpul 3. “Incercam mai
departe,aici ne-a “furat” drumu ultima data si am stat
2 ore sa scoatem masina…” Un suspans domenste in
aer.Nu suntem in masura sa vorbim asa ca tacem,atat
unul cat si altul. “Hai sa incercam,ce-o fi o fi” .
Dam vreo 6-7 metrii in spate,dupa care cu un avant
considerabil depasim cu destule emotii curba cu
pricina. Urmeaza o a doua curba,la fel de urata! De
data asta soseaua ne “fura” spre stanga si o dam in
bara!.”Am iesit de pe “asfalt “suna verdictul.Jos cu
noi! Eliberam zapada de la roti,dupa care ne punem pe
inpins.Din fericire nu pierdem decat vreo 10 minute cu
treaba asta,si putem san e continuam inainte drumul
spre Balea.
Sus,forfota dstul de mare,intram
val-vartej in cabana trantim rucsacii,ne scoatem ce
era inutil si da-i bataie spre Saua Capra. Soarele
parca fuge de noi, nu putem cu nici cu nici un chip sa
ajungem partea insorita a fetei nordice pe care urcam.
Din Saua Capra,cu coada ochiului,in timp ce
iarasi gonim,de data asta spre varful omonim,admiram
Vanatoarea in bataia asfintitului cu Luna rasarindu-I
in spate.La o ora de la plecare puteam fotografia in
voie,fara ca elemental TIMP sa ne mai preseze in vreun
fel.Cu mana inghetata pe aparat,ne bucuram de
peisaj,insa mai scarsnim din dinti asa un pic,era
altfel de pe Vanatoarea lui Buteanu…Vedeai lumea putin
altfel,da…bine si asa…
Placerea serii ce a urmat,s-a datorat
lui,Arnold Klingeis, unul dintre fratii ce tin
Balea,care s-a dovedit foarte amabil,si ne-a lsat sa
folosim in voie conexiunea nelimitata la
internet.Dsitractia au adus-o cu ei baietii de la
telecabina,beti turta.Placeri la 2000 de metrii
altitudine… Nu credeam ca o sa ajung sa ma semnez de
la Balea lac,si in mijlocul iernii.
Noapte linistita,linistita pana ce suna
alarma.Ceasul arata 4:45,la echipat cu noi.In camera
la priciuri dorm linistiti baietii de la Salvamont
Pitesti,asa ca iesim tiptil cu tot echipamentul
afara,;formam un rucsac aproape plin.Ne intelegem prin
semen:eu car rucsacul si Alin sparge drumul in sus
spre Saua Paltinului.Cheaun de somn,uit sa imi iau
coltarii,verific inca o data rucsacul si culmea,tot eu
dau tonul de plecare “Totul e OK,hai”
A fost o fi frumoasa cu un rasarit deosebit de
pe varful Paltinul,unde am avut ce fotogafia!Din
fericire lipsa coltarilor am simit-o abia la urma
,ocolind varful Capra,unde ma astepta o portiune de 10
metrii tare bocna.Cu lopatita pioletului mi-am sapat
cuminte trepte,dar cum graba strica treaba pe ultimii
metrii nu am mai fost asa de constincios.Rezultatul:am
luat-o la vale,pioletul l-am scapat din mana,m-am
oprit dupa vreo 20 de metrii cu ajutorul bocancilor si
stratului de zapada pufoasa de deasupra celei
inghetate,si sa nu uitam cu un strat gros de zapada pe
LCD-ul aparatului foto.Din fericire nimeni si nimic
nu a avut de suferit,si pot sa spun ca am incheiat cu
bine o tura foto reusita!
Pe drum,la intoarcere,cu coada ochilor spre
munti,puteam vedea nori negrii acoperind muntele
iubit… O fereastra de vreme buna,la sfarsit de an,era
tot ce ne doream! Mutumim Cerului pentru ca am
prins-o!